Bulion ca la bunica

Cum preparatele tradiționale românești sunt foarte populare astăzi, m-am gândit să vă dezvălui rețeta după care bunica mea făcea bulion.

Cum prepara bunica bulion 

În prima zi

Erau adunate roșiile cele mai mari și mai cărnoase și așezate cu grijă în coșuri de nuiele, astfel încât să nu se spargă. După recoltare erau spălate în multă apă rece, proaspăt scoasă din fântână și așezate la scurs pe mese de lemn, cu codițele în jos. Odată terminată operațiunea erau crestate și trecute prin separatorul de roșii, îndepărtate cojile și semințele. Pasta astfel obținută era turnată în vase mari, acoperite cu capac și așezate la umbră și răcoare. Întreaga operațiune se încheia pe seară, iar vasele erau lăsate până a doua zi pentru a se separa pulpa roșiilor de zeamă.

În a doua zi

Dis-dimineață, până-n răsăritul soarelui, bunica punea un ceaun mare în vatra cu lemne, dar nu aprindea focul încă. Mergea la vasele cu pastă de roșii și trăgea zeama care se acumulează la fund, folosind un furtun ca cel cu care se trage vinul din butoi, introdus cu grijă până-n fundul vasului. Turna pulpa în vasul din vatră și repeta operațiunea cu toate vasele, căci făcea bulion mult, nu glumă. Pulpa de roșii o așeza la foc molcom de lemne. Adăuga doar sare mare și gusta ca un specialist. Pasta de roșii scade destul de repede dacă zeama este trasă. Nu iuțiți focul pentru că riscați să se lipească de ceaun, să se afume și stricați tot. Odată îngroșat bulionul, în așeza fierbinte încă în borcane curate și uscate. Borcanele calde se sterilizează la cuptor.

Rezultatul este uimitor: un gust dulce-acrișor minunat, îmbălsămat cu toată savoarea roșiilor coapte lent la soare, cu un strop de miros de lemn ars, și un picuț de sare. 

Zeama rămasă nu era aruncată. Folosind-o ca bază, în locul apei,  prepara o minunată ciorbă de pui ori de legume cu multe roșii.

Dacă și voi știți diferite rețete tradiționale, vă invit să le împărtășiți cu noi.